Prea multă vreme-a trecut Sunt șase ani – tot nu pot să uit Am lângă mine 6000 de ostași Bravi urmași, nu sunt lași Tronul Moldovei trebuie să îl iau Moartea cu moarte se spală și vreau Petru să ceară în genunchi să îl iert În genunchi să îl iert Astăzi e clipa ce-aștept Clipa ce arde adânc în piept Ori am să plec după Regele meu Ori câștig, ori înving Vlad Vodă Țepeș mi-a dat oameni de-ai lui Va curge sânge, oare sângele cui? Văd drept în zare, Doljeștiul e plin Armata lui Aron așteaptă să vin Cu vântul din spate, pornește asaltul Ștefan cel Mare atacă nervos Săbiile taie din carnea trădării Sângele spală dureri și păcat Armata lui Petru aleargă zdrobită Dar nu-i destul pentru tot ce-au făcut Nu doar o zi, ci chiar două împletite Ștefan îi vânează aprig, fără de somn Și îi prinde La Orbic din nou Toți ce-au luat sabia De sabie-au pierit Doar Petru Aron În Polonia a fugit Moldova e tot ce iubesc Tributul către turci n-am să-l mai plătesc Încă aștept clipa să mă răzbun Nu acum Nu acum